Să vorbim despre Biserică, Preot, Dumnezeu. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului
  • Articol publicat de
  • Gabriela Matei,
  • in data de 18 September, 2018
  • | 163 vizualizari | comentarii

Să vorbim despre Biserică, Preot, Dumnezeu. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului

Merg la medic când am o durere în corp. Merg la psiholog când simt că nu o scot la capăt într-o problemă. Am încredere că mă pot ajuta, doar sunt ”specialiști”. Nu mă interesează viața lor particulară, am încredere în ei pentru că au studiat în domeniile respective.

Nu același lucru se întâmplă în cazul păcatului.

Când vine vorba despre preot, pe primul plan vine viața lui personală. Preotul nu-i și el om, nu exercită o meserie? El este ”unsul” lui Dumnezeu! Dar nu e Dumnezeu! Este un mijlocitor.

Am de depus o cerere către director, dar ca aceasta să ajungă la el, eu trebuie să o depun la ”secretară”. Dar mie nu-mi place secretara, pentru că este bețivă, curvă etc. Aleg să depun acea cerere sau nu.

Același lucru se întâmplă și în cazul preotului, el este un mijlocitor, depun acel ”bilet” de sănătate/iertare de păcate. Preotul am spus că este un OM, un om cu calea și lecțiile lui, el este un suflet ca și mine, el joacă aceleași roluri (viața este o scenă).

Oamenii vine la cabinet, iar eu adesea îi trimit și la biserică. Medicul se ocupă de ”carcasă”, eu – de tiparele mentale și trăirile lui, dar pot eu sau medicul să dezleg acea încărcătură cu care a venit la nivelul sufletului sau pe care a acumulat-o de-a lungul vieții?

Venim pe pământ având un destin, o menire etc, dar mai venim și pentru o încărcătură la nivel personal sau de neam. Pot eu să dezleg o încărcătură? Nu, îl trimit la cel care este în dreptul lui să facă asta. Dar el nu crede! Ok. Nu trebuie să crezi, doar stai în acea energie a rugăciunii. Cuvântul este viu, înseamnă energie, o energie care curăță biocâmpul, aura.

Dar eu mă rog! Ok. Dar te rogi în fiecare zi? Într-un spațiu sacru, încărcat cu o anumită energie?

În cazul unei dureri, iau o pastilă, iar când nu-i dau de cap, mă adresez specialistului. Pot face acest lucru și în cazul preotului? Nu, pentru că el nu corespunde în viața lui personală cu ceea ce eu aștept. Merg la medic în cabinet să îmi rezolv durerea, nu mă interesează viața lui personală. Oare de ce nu putem face acest lucru și în cazul preotului?

Adesea spunem despre tatăl nostru biologic: tata nu mă ascultă; tata nu mă ajută; tata mă pedepsește etc., dar creierul, mintea noastră nu face diferența între tata – tata (tatăl biologic și Tatăl Dumnezeu). Relația pe care o am cu tatăl biologic, inconștient o am cu Tatăl Dumnezeu. Dacă nu mă înțeleg, îl urăsc, sunt nemulțumită de tatăl biologic, pot merge mult și bine la biserică… De aceea relațiile pe care le avem cu cei din familia noastră sunt foarte importante.

Din practică am observat că cei cu depresie ușoară sau moderată, dacă merg și asistă la slujbele de Maslu, înjumătățesc numărul de ședințe de psihoterapie. Eu nu fac altceva decât să recomand o schemă de… tratament, nu doar o pastilă! Când tratăm pe mai multe planuri, este normal ca rezultatele să vină mai rapid.

Dar partea ce ține de spiritualitate o neglijăm. Suntem minte-suflet-corp, unii adaugă și spirit. Poate medicul/psihologul să dezlege farmecele/blestemele? ”Ce sunt alea. Nu cred în ele”, am auzit de nenumărate ori. Ok. Dar încărcătura cu care vin la nivel de suflet? ”Ce-i aia? Nu cred?” – ”Arde-te-ar focul!; Alege-s-ar prafu! Dar-ar Dumnezeu să nu ai parte…” – adresate ție, tatălui, bunicului sau străbunicului, toate nu sunt altceva decât informatic energia și intenția. Mare lucru! Oare?

Cuvântul este viu, orice putem lua înapoi, dar nu cuvântul. Depinde de puterea și credința celui care le rostește, el creează corzi energetice.

Un gând negativ sau ”Vai ce bine îți stă!” sunt forme gând. Ele funcționează după principiul bumerangului. Îl ating pe cel vizat, dar se întorc la cel ce le-a emis.

Observ că în viața mea am blocaje în diferite planuri. Psihologul ajută să se schimbe rezonanța din interior, să se schimbe tiparul de comportament etc, dar el nu poate tăia acele corzi energetice. Instrumentul cel mai uzual este rugăciunea. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim habotnici. Tot ce este în exces dăunează.

Folosesc aceste ”cârje” pentru a mă ajuta să devin puternic și a sta pe propriile mele picioare, nu devenind dependent de ele. Ele nu sunt altceva decât niște experiențe în viața mea.

Despre Gabriela Matei:

Psihoterapeut cu drept de libera practica, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania, specializarea hipnoza clinica si psihoterapie ericksoniana. In prezent, Gabriela Matei este Psiholog si Psihoterapeut – Cabinet individual (Elatestcenter SRL/Cabinet individual de psihologie) si Psiholog Clinician si Psihoterapeut – Ambulatoriul de Specialitate Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste.

Comentarii